Satul Ciuciuleni, sat mare, frumos situat între doua dealuri cu circa 8 mii persoane. În timp ce străbaţi drumurile observi unii batrîni pe la porţi asteptînd cu nerabdare să vina poştăriţa.
Bucuroşi sărmanii cînd primesc pensia încep să calculeze cum să îşi întindă nevoiile o luna întreagă.
Matuşa Sofia primeste pensia de 10 ani şi recunoaşte că nu cheltuie bani pentru marunţişuri, dar tot nu îi ajunge pentru a se întreţine..Poarta ogrăzii bătută de vînt şi ploaie se corjeşte de vopsea şi apare treptat rugina. În curte lîngă gard stă un braţ de vreascuri uscate ca şi corjile de pîine de pe masa bătrinii. Ea a muncit o viaţă în colhoz. La moment copiii ei sînt plecaţi la muncă peste hotare şi acum cînd a ajuns la bătrîneţe a rămas singură, deoarece soţul i-a murit,stă în odaia mica şi oftează.
“Trăiesc în neajunsuri” pensia mea s-a mărit în comparaţie cu anii trecuţi, dar oricum nu ne ajunge, deoarece o dată cu ea au crescut preţurile la faina de grîu, porumb, floarea soarelui.
Batrîna se chinuie să aprindă focul şi mă roagă să îi dau ziarele de pe masa pentru a îl aprinde. În unul din ziare scrie negru pe alb, cu litere mari o hotărîre de guvern unde şeful statului susţine că este de datoria statului de a proteja persoanele de vîrsta a 3-a.
“Trebuie să aplicăm unele mecanisme de majorare a pensiilor care ar permite apropierea treptată a pensiilor minime la nivelulu minimului de existenţă.
Citesc un aliniat din articol şi mă gîndesc în sinea mea oare ce se întîmplă la noi în societate.
Tot o data pentru unele categorii de angajaţi, deputaţi, judecatori condiţiile stabilirii pensiilor diferă de cele ale altor cetăţeni. Ca urmare pensia sefului statului constituie 7500 lei, a deputaţilor 4300 lei, profesorilor 350 lei, agricultorilor 360 lei.
Dacă fac un calcul matematic atunci constat că pensia sefului statului e mai mare de 21 de ori decît a cea a unui agricultor.
Matuşa Sofia mă îndeamnă să îi dau ziarul pentru a aprinde focul mai repede.
”Lasă gazeta că tot una nu spune drept .” Matuşa prăjeşte două ouă şi mi le pune pe masă să le manînc. Rupe corjile de pîine şi le împarte cu mine urîndu-mi poftă bună. Pe o masuţă un televizor color care treptat şi-a pierdut culorile. Pe ecran o echipă de turişti, oameni de vîrsta a 3 în Germania vizitează piramida din Egipt.
Ea sarmana oftează cum traieşte lumea… manîncă şi plînge, mănîncă.
Silvia POJOGA
Bucuroşi sărmanii cînd primesc pensia încep să calculeze cum să îşi întindă nevoiile o luna întreagă.
Matuşa Sofia primeste pensia de 10 ani şi recunoaşte că nu cheltuie bani pentru marunţişuri, dar tot nu îi ajunge pentru a se întreţine..Poarta ogrăzii bătută de vînt şi ploaie se corjeşte de vopsea şi apare treptat rugina. În curte lîngă gard stă un braţ de vreascuri uscate ca şi corjile de pîine de pe masa bătrinii. Ea a muncit o viaţă în colhoz. La moment copiii ei sînt plecaţi la muncă peste hotare şi acum cînd a ajuns la bătrîneţe a rămas singură, deoarece soţul i-a murit,stă în odaia mica şi oftează.
“Trăiesc în neajunsuri” pensia mea s-a mărit în comparaţie cu anii trecuţi, dar oricum nu ne ajunge, deoarece o dată cu ea au crescut preţurile la faina de grîu, porumb, floarea soarelui.
Batrîna se chinuie să aprindă focul şi mă roagă să îi dau ziarele de pe masa pentru a îl aprinde. În unul din ziare scrie negru pe alb, cu litere mari o hotărîre de guvern unde şeful statului susţine că este de datoria statului de a proteja persoanele de vîrsta a 3-a.
“Trebuie să aplicăm unele mecanisme de majorare a pensiilor care ar permite apropierea treptată a pensiilor minime la nivelulu minimului de existenţă.
Citesc un aliniat din articol şi mă gîndesc în sinea mea oare ce se întîmplă la noi în societate.
Tot o data pentru unele categorii de angajaţi, deputaţi, judecatori condiţiile stabilirii pensiilor diferă de cele ale altor cetăţeni. Ca urmare pensia sefului statului constituie 7500 lei, a deputaţilor 4300 lei, profesorilor 350 lei, agricultorilor 360 lei.
Dacă fac un calcul matematic atunci constat că pensia sefului statului e mai mare de 21 de ori decît a cea a unui agricultor.
Matuşa Sofia mă îndeamnă să îi dau ziarul pentru a aprinde focul mai repede.
”Lasă gazeta că tot una nu spune drept .” Matuşa prăjeşte două ouă şi mi le pune pe masă să le manînc. Rupe corjile de pîine şi le împarte cu mine urîndu-mi poftă bună. Pe o masuţă un televizor color care treptat şi-a pierdut culorile. Pe ecran o echipă de turişti, oameni de vîrsta a 3 în Germania vizitează piramida din Egipt.
Ea sarmana oftează cum traieşte lumea… manîncă şi plînge, mănîncă.
Silvia POJOGA
1 comentarii:
Bun articol. Tristă realitate... :(
Trimiteți un comentariu